Ursul și albinele
Într-o pădure frumoasă, trăia un urs gras și bine hrănit, care își petrecea zilele plimbându-se prin pădure, căutând hrana.
Într-o zi, în timp ce ursul se plimba prin pădure, a găsit un stup de albine plin cu miere. Era atât de fericit când a văzut că poate mânca miere dulce fără să depună prea mult efort. Dar atunci când a încercat să ia mierea din stup, albinele furioase l-au înțepat și l-au făcut să fugă departe, lăsându-l cu un gust amar în gură.
În loc să se enerveze sau să se plângă, ursul a decis să găsească o soluție mai inteligentă. A început să studieze albinele și modul în care se comportă. A observat că ele lucrează împreună pentru a-și proteja stupul și că mierea este sursa lor de hrană și supraviețuire.
Astfel, ursul a decis să ceară permisiunea albinelor pentru a lua miere din stup. Așa că a așteptat cu răbdare, în fața stupului, și le-a explicat albinelor că avea nevoie de miere pentru a supraviețui. A promis că va fi blând și că nu va face rău stupului lor.
În cele din urmă, albinele au fost impresionate de abordarea ursului și au decis să îi ofere miere. Dar au avut și o condiție: ursul trebuia să aștepte ca ele să-și ia partea din miere înainte să ia și el. Ursul a fost de acord, iar albinele i-au permis să ia miere din stupul lor fără să-l înțepe.
De atunci, ursul și albinele au devenit prieteni buni și au început să lucreze împreună. Ursul a devenit protectorul stupului de albine și le-a ajutat să-și protejeze mierea de alte animale care ar fi vrut să o fure. În schimb, albinele i-au oferit mereu miere dulce și au devenit surse de hrană pentru urs în timpurile grele.
Astfel, ursul a învățat că dacă ai nevoie de ajutorul cuiva, cel mai bine este să îți faci prieteni și să-i respecți. Prin răbdare și bunăvoință, el a reușit să câștige încrederea albinelor și să devină parte din comunitatea lor.
